Cum ai putea, ca ființă umană cu toate simțurile neafectate, să nu-ți placă să lenevești ( chiar e complet greșit asta )? Cum ai putea să nu tinzi spre a nu face nimic într-o perioadă plină de necunoscut, frică, disperare și dezinfectant, într-o parțială amorțire a tuturor activităților?
Toți am devenit letargici din cauza acestei pandemii care pare că nu se mai oprește…Toți suntem prinși într-un void repetitiv al zilelor anoste și parcă gri colorate. Totuși, pe la începuturi, prin primăvară, nu cred că era elev care să nu sară în sus de fericire gândindu-se la juma’ de an de vacanță. Ne confruntăm cu o ubicuă transă care ne ține legați în lanțuri și nu ne permite să fim activi, să ne trăim viața cum ar trebui.
Astfel, judecând la rece, chiar a fost această “pauză” binevenită? A fost un lucru care ne-a ușurat munca de elev, privindu-l ca pe un moment de respire, ca pe o deconectare totală de la stresul generat atât de mersul la școală, cât și de la oboseala psihică ce survine.
La prima vedere, suntem tentați să spunem că timpul liber câștigat a avut importanță capitală. generând frenezie și “voie bună” neîncetat. Dar orice om beat se trezește când alcoolul este eliminat din sânge. Orice elev, la un moment dat, își dă seama că responsabilitățile și obligațiile nu au fost puse pe pauză. Viața ne îndrumă la fel de repede către momentele de cotitură, ca elevi, această pandemie constituind o distragere masivă de la îndatoriri.
Nimic nu este încă pierdut. Odinioară obișnuiți să menținem un ritm agreabil în ceea ce privește studiatul, brusc ajungem la concluzia că nu mai avem nici a zecea parte din acea capacitate. Apoi realizăm că am uitat o grămadă din definițiile, teoremele și datele pe care le știam odată ( nu că ar avea o importanță oricum ). Ce este de făcut pentru a reuși să ne îndeplinim obiectivele?
Răspunsul este cât se poate de simplu și intuitiv: FACEM!!! Trebuie să începem și să lucrăm ceva. Orice, oricât de puțin la început. Nu ar trebui să ne forțăm limitele din start, ar trebui să avem bunul simț de a nu ne chinui din punct de vedere al sinelui, să nu așteptăm prea mult de la noi într-o astfel de situație. Încetul cu încetul, fiind consistenți și mărind treptat și controlat capacitatea de lucru, vom reuși să ajungem unde dorim.
CEL MAI IMPORTANT PAS ESTE SĂ ÎNCEPEM!