În anul 1935, s-a abătut asupra României una dintre cele mai grave epidemii de gripă din istorie, cu peste 46.000 de victime.
”Epidemia de gripă din România din iarna 1934 – 1935, cea mai gravă după cea din 1918, pentru care însă nu există cifre precise, a cuprins întreaga ţară într-o săptămână. A durat 4 luni, a îmbolnăvit aproape 240.000 de români şi a omorât peste 46.000, în special copii şi tineri, mai mult bărbaţi decât femei şi într-o proporţie mai mare în mediul rural decât în cel urban”, afirmă istoricul Adrian Cioflâncă.
Într-o revistă de specialitate există informaţii clare despre această epidemie, într-un studiu publicat într-o revistă de specialitate, denumită ”Buletin Eugenic şi Biopolitic” editat de Subsecţia Eugenică şi Biopolitică a ”ASTREI” şi Institutul de Igienă şi Igienă Socială. Studiul a fost realizat de medicii Petru Râmneţeanu şi Ilie Ardeleanu şi a fost publicat în anul 1936.
În România primele cazuri de gripă au fost semnalate în decembrie 1934 în Dobrogea. ”Invaziunea gripei din 1935 a fost destul de rapidă, în timp de o săptămână, de la 16-23 ianuarie a cuprins întraga ţară. Epidemia a apărut întâi în municipii, în aglomeraţiuni mari deci. Aici şi-a format nucleele iniţiale, de unde iradiind în mediul rural, au derivat focarele secundare. În săptămâna de la 16 – 23 ianuarie, morbiditatea în mediul urban a fost de 624,6 la 100.000 de loc., pe când în cel rural a fost de numai 290,4. Epidemia a avut maximum de frecvenţă, după o simplă inspecţie a proporţiilor, între 1-23 februarie, iar ziua mediană a avut-o în 14 februarie, ceea ce înseamnă că extensiunea până a ajunge la apogeu a avut nevoie de o săptămână, adică de intervalul de la 24-31 ianuarie”, se susţine în studiul epidemiologic menţionat.


